E o situație des întâlnită și pe mine mă uimește. Bărbații nu prea vorbesc despre asta, dar majoritatea au, la un moment dat, acest sentiment pe parcursul relației. Nu mă mai atrage iubita. Oare de ce, oare de la ce, oare de unde a pornit asta?
O să-ți vorbesc din exemplul personal căci așa mi-e cel mai la îndemână. Dacă vrei sfatul psihologului despre probleme de cuplu, îl găsești pe alte bloguri sau ți-l poate da chiar el, contra cost.
Cuprins
Nu mă mai atrage iubita. Cum a început totul
Nimic nu se întâmplă brusc, chiar dacă așa ar părea. Eu am avut, cred, peste 20 de relații pe care să le pot numi „serioase”, de-a lungul vieții. În liceu, facultate, apoi până pe la 28 de ani, puneam multă pasiune, mă implicam mult în fiecare relație ca și cum ar fi fost ultima.
Cu o parte din fetele cu care am fost, nu ne-am potrivit. Cred că nu a fost sincronizarea bună. Altele, de fapt majoritatea de la acea vârstă, mi-au dat mie papucii. A fost ciudat, eu mă implicam, luam cadouri, eram mereu disponibil să ieșim, însă ele fie aveau alte tentații, fie aveau alte priorități.
Cred că atunci când ești elev sau student, e o șansă mare ca planurile de viitor ale fiecăruia să fie… diferite. Și atunci să apară de acolo mai multe diferențe, care să ducă într-un final la despărțire. Însă, pe vremea aia totul era nou, cu fiecare relație simțeam că învăț mai multe despre femei și relații.
Am ajuns însă trecut de 30 de ani, fără perspectivă de căsnicie. Nu am păstrat legătura cu vreo iubită din copilărie și nu am avut relații recurente, adică fete de care m-am despărțit dar care s-au întors la mine. Am zis să privesc înainte, să nu mă întristez, că există sufletul pereche pentru mine, undeva.
Între timp, cum era firesc, au tot apărut fantezii sexuale cu fosta sau ceea ce psihologii numesc „nostalgie sexuală”.
Însă, odată cu căutările, a dispărut pasiunea. A dispărut emoția, au dispărut fluturii din stomac. Toate relațiile mele după 30 de ani au fost fără prea mari emoții, de la bun început. M-am gândit că poate e ceva în neregulă cu mine sau poate că mă masturbez prea mult. Așa că am început să caut motivele.
Motive pentru care nu mă mai poate atrage iubita
Totul e frumos la început. Deși am avut multe relații de slabă calitate, toate femeile cu care au fost m-au cucerit cu ceva specific lor. Fie că ne completam frazele reciproc, că eram super compatibili în pat, că aveam gusturi comune, că aveam mereu ce povesti sau că aveam planuri de viitor, mereu m-am implicat în relațiile care aveau perspectivă.
Însă, după câteva luni, chiar ani în anumite cazuri, am simțit că nu mă mai atrage iubita. Motivele au fost diverse:
#1 Plictiseala sau monotonia
La început totul e roz și pufos. Cu timpul, te saturi de atâta roz! Ajungi să faci aceleași lucruri, să vorbești despre aceleași lucruri, să te obosească simplul fapt că ești într-o relație. Am agățat tipe alături de care credeam că-mi petrec restul vieții. Dar conversațiile au început să fie banale, era mai interesant să văd un film pentru a doua oară decât să stăm la un pahar de vin. Ca să nu mai zic de program, fiecare zi era o reluare: muncă – acasă – somn. Uneori, sex, dar fără orgasm. Așa că am zis pas la așa relații.
#2 Greșelile ei sau ale mele
Am fost cu o tipă care gătea foarte prost. Dar nu o recunoștea, dacă îi ziceam, se supăra. În plus, arunca absorbante folosite în toaletă și, evident, se înfunda. Ca să nu mai zic că măsuța mea din sufragerie era arsă de acetona folosită la unghii. Era și dezordonată. Așa că nu am mai putut continua, oricât de bună era în pat.
Pe de altă parte, am fost cu o tipă care se enerva la orice. Dacă nu împachetam o cămașă bine, aproape țipa la mine. Dacă nu îi provocam orgasm într-o noapte, a doua zi nu mai vorbea cu mine. Dacă aveam și eu chef să beau o bere la meci, într-o seară, se punea în fața televizorului și spunea că nu vreau să stau cu ea. Apoi, când stăteam cu ea, îmi zicea mereu că sunt plictisitor, că nu o stimulez cu nimic. Așa că am zis pas.
#3 Masturbarea și internetul
Am crezut o bună parte din timp că din cauză că filmele pentru adulți mi-au afectat creierul, nu mai sunt atras de femei reale, ci doar de cele de pe ecran. E adevărat, mi se scoală instant când văd poze erotice pe net, însă când mă atinge o femeie cu care sunt într-o relație, nimic. Zici că se sperie, se bagă înăuntru. Așa că mereu am găsit refugiu pe internet. Chiar și când eram în relații, mă masturbam când rămâneam singur, iar când ajungeam în pat, în aceeași zi, cu o femeie, îi ziceam pas. Și asta a dus, treptat, la faptul că nu am mai fost atras de ele.
#4 Lipsa mea de stabilitate emoțională
Azi sunt vesel, mâine sunt trist. Azi mă entuziasmez pentru ceva, mâine sunt indiferent. Așa că am dat vina pe asta, un defect al meu care nu ține de femei. Am zis că instabilitatea mea emoțională e motivul pentru care nu mai sunt atras de iubita mea. De fapt, de iubitele mele. Azi simt că o iubesc, mâine mă rog să găsească ea un motiv să îmi dea papucii. Când sunt într-o relație mai lungă de 6 luni, apar gânduri că era mai bine singur. Că eram mai odihnit, aveam mai mult timp pentru mine, pentru pasiunile mele. Că puteam sta în chiloți (sau fără) prin casă, fără să mă judece nimeni. Că îmi puteam lua pisică sau hamster, fără să întreb pe nimeni.
#5 Teama de a nu o da în bară
Asta duce la lipsă de încredere și e un motiv valid. Când am avut, în sfârșit, după mai bine de 20 de încercări, o relație frumoasă din toate punctele de vedere… parcă ceva nu era bine. Eram cu o tipă super faină, aveam aceeași vârstă, prin urmare multe lucruri în comun. Părinții noștri erau buni prieteni, aveam gusturi comune, ne înțelegeam de minune. Însă, ca de obicei, la mine au început gândurile. „Dacă e prea bună pentru mine?”, „Dacă nu o merit?”, „Dacă îmi va da papucii?”. Mi-era așa teamă să o pierd, încât asta m-a măcinat și a lăsat-o să îmi scape printre degete.
Până la urmă, am ajuns la concluzia că dacă m-ar fi iubit cu adevărat, nu m-ar fi părăsit. Însă, mi-a zis că pur și simplu nu poate continua cu mine, pentru că se simte nefericită. Nu își poate explica de ce, însă e tristă, e mereu panicată. Am încercat să-i zic că și eu eram la fel, că mi-era teamă să o pierd dar o iubeam. Și ea mă iubea, însă a spus că noi, ca un cuplu, ne îngropăm potențialul individual. Că eu voiam să fiu un jurnalist de succes, iar ea își dorea copii cu un bărbat care să fie alături de ei, aproape 24/24. Nu ne-am înțeles când a fost vorba să trecem la următorul pas.
#6 Primele disfuncții erectile
Am început să am probleme cu potența chiar în relația de care povesteam mai devreme. Mi-era așa teamă că nu o voi satisface, încât chiar așa s-a întâmplat. Chiar s-a aplicat legea atracției. Eu voiam să mi se scoale și să stea acolo, penisul rămânea moale. Eu voiam să mă țină, să nu ejaculez repede, penisul după 2-3 minute de la penetrare, mă ducea rapid în punctul fără de întoarcere.
Cu cât se întâmpla asta mai des, cu atât mă panicam mai tare. Și am ajuns să evit sexul, să aleg masturbarea. Măcar așa știam că termin când vreau eu, că nu trebuie să mă gândesc decât la satisfacția mea. Și așa mă ținea mai mult decât cu o femeie. Așa am început să iau pastile pentru prelungirea sexului. Dar din păcate, am avut experiențe nașpa cu majoritatea. O să-ți povestesc altă dată.
#7 Lipsa timpului să ne mai întâlnim
Da, asta e deja ceva banal. Locuind separat, fiecare cu muncă, grup diferit de prieteni, e clar că ne sincronizăm mai greu. Și pur și simplu am neglijat nu doar întâlnirile, ci și conversațiile. Ba eu, ba ele. Nu regret, așa a fost scris. În mare parte erau femei de pe Tinder.
#8 Lipsa pasiunii din partea ei
De multe ori, m-am îndrăgostit atunci când simțeam o dragoste reciprocă. Însă, atunci când eu depuneam efort sentimental și femeia de lângă mine era distrasă sau nu simțea la fel, nu m-a mai atras la fel de mult. De-asta nu mă mai atrage iubita, de cele mai multe ori: când nu mai se implică emoțional. Am un radar pentru treaba asta, le simt de la o poștă. Și nu-i de mirare că toate, dar absolut TOATE, pe care le-am simțit că nu mai depuneau efort, au ajuns foste relații.
#9 Incompatibilitate
Când eu vreau la munte, ea vrea la mare, vorba lui Connect-R, e clară incompatibilitatea. Eu sunt pasionat de țările asiatice, însă am fost cu femei pasionate de Europa. Când voiam să plecăm undeva, ea fie alegea țări în care eu mai fusesem, fie destinații care mie mi se păreau plictisitoare. Eu voiam aventură, ea voia să stea la plajă. Eu voiam un concert rock, ea voia unul pop. Eu ascult un anumit post de radio în mașină, ea schimbă sau oprește. Eu vreau un film de acțiune, ea vrea comedie. Pur și simplu nu pot trece peste așa multe diferențe de gusturi, și atunci nu mă mai atrage iubita.
#10 Nu pot fi EU în preajma ei
Nu pot fi eu însumi în preajma ei, de-asta nu mă mai atrage. Poate vreau să trag o bășină sau să mă scarpin la ouă. Poate vreau să ascult muzică tare sau să dorm într-o seară mai devreme. Poate vreau ceva anume la micul dejun sau să îmi las pe scaun un tricou pentru a doua zi. Toate aceste mici obiceiuri se cunosc atunci când efectiv te muți cu cineva. Când ești nevoit să îți faci programul după cineva, și te vede în toate ipostazele vieții, cu bune și cu rele. Când nu pot fi EU, cu adevărat, în preajma cuiva, atunci nu mă mai atrage iubita.
O iubesc dar nu mai simt nevoia să mă culc cu ea
Când încep să simt asta, sunt două opțiuni:
- O iubesc ca pe o prietenă, de fapt sunt obișnuit să fie lângă mine, să ne înțelegem bine, și mă simt în siguranță cu ea. Asta necesită o discuție serioasă, să vedem ce putem face pe viitor. E clar că dacă o iubesc ca prietenă, nu mai poate locui cu mine, trebuie să își găsească pe altcineva, care să îi ofere ce are nevoie. Și e clar că relația de prietenie va fi periclitată, nu va putea rămâne cu mine doar prietenă, decât dacă mă iubește la fel și ea, ceea ce e caz rar.
- Am libidoul scăzut. Asta se întâmplă din mai multe motive. Am scris aici despre libidoul la bărbați și cum să-l crești. Până la urmă, e o chestiune ce poate fi tratată, în general prin suplimente pentru potență. Găsești pe net și în farmacii astfel de produse, trebuie doar să alegi ce e mai bun pentru tine, conform prospect.
Ce fac atunci când nu mă mai atrage iubita
Până la urmă, indiferent de motiv, nu mă mai atrage iubita. Trebuie să mă întreb dacă e o chestiune temporară sau permanentă?
Orice relație are momente de lipsă de atracție. Am avut certuri nasoale în relații din trecut, cu amenințări de despărțire. Dar nu de-asta ne-am despărțit, pentru că după împăcare am fost mai apropiați ca înainte. Până la urmă acordă timp problemei. Asta să faci dacă nu te mai atrage iubita. Eu asta fac mereu. Găsesc motivele, și văd dacă sunt întemeiate pentru despărțire.
O mică neînțelegere sau o diferență de gusturi nu e motiv de încheiere a relației. Însă, dacă nu mă mai atrage iubita nu înseamnă neapărat că nu o mai iubesc. Ține cont de lucrurile astea!
