Sunt multe denumiri pentru probleme sexuale psihologice la bărbați. Unii le zic și probleme psihologice care afectează potența, alții le mai zic și impotență psihică. Oricum le-ai spune, ele sunt probleme emoționale care afectează viața sexuală a unui bărbat. Mai exact, duc la ejaculare precoce și disfuncții erectile.
Sunt specialist în astfel de probleme pentru că le-am adunat, cred, pe toate, de-a lungul timpului. Ba nu m-am mai simțit atras de parteneră și nu mi s-a sculat, ba de la emoții am ejaculat prea repede. Am pățit-o și să-mi moară la intrare pe motiv că am pus prea multă presiune pe mine și am fost nesigur. Am lăsat astfel multe femei cu buzele umflate (și cele de sus, și cele de jos), din cauza unor probleme sexuale psihologice.
Ai putea zice că sunt trecut prin viață, sau că viața a trecut prin mine. Partea bună, dacă și tu ai astfel de probleme, este că ele nu sunt de natură fizică. Am fost pe la medici, nu m-au ajutat cu nimic, nu mi-au dat tratamente pentru că nu aveam nevoie.
Probleme sexuale psihologice pot apărea la bărbații de orice vârstă. Am citit pe forumuri discuții inițiale de băieți de 18 ani care ziceau că nu li se mai scoală. Cum naiba vine asta, eu la 18 ani eram mare crai. Abia îmi începusem viața sexuală cu alte ființe umane, că în masturbare eram campion, aveam deja 10 ani de experiență.
Sunt autor a numeroase articole despre masturbarea la bărbați și tehnici de masturbare pentru bărbați. Însă, oricât m-aș fi ajutat eu de Manuela să performez, una e când sunt singur cu internetul, alta e când sunt cu o persoană pe care trebuie să o mulțumesc. Atunci presiunea e mai mare, apare anxietatea, și faptul că sunt o persoană cu tendințe depresive nu ajută deloc.
Cuprins
De ce apar probleme sexuale psihologice la bărbați? Principalii factori
Obișnuiam să fiu un tigru în pat la 18-21 de ani. Abia așteptam să fac sex, uneori o duceam mult și bine până ejaculam. Ba aveam chiar momente de ejaculare întârziată, mai ales la a treia rundă. Mă simțeam, zău așa, ca un star porno. Știam cu exactitate că prima rundă ejaculam cam în primele 5-10 minute, nu era panică, îmi și avertizam gagica de asta înainte. Îi ziceam că mereu trebuie să dăm o șansă în plus sexului.
Așa că treceam la tura a doua și dura vreo 40-50 de minute pe ceas. Știam cum să sărut, unde să ating, ce zone erogene are o femeie, ca să stârnesc multiple orgasme partenerei. Abia apoi, când simțeam nevoia de a lua o pauză, fie schimbam poziția, fie creșteam ritmul, fie mă gândeam la un film porno ce l-am văzut recent, și ejaculam.
Astăzi, însă, cred că sunt mult mai afectat de masturbare zilnică decât eram atunci. A intervenit și vârsta, acum am aproape 40 de ani. Știu că odată cu înaintarea în vârstă, toate funcțiile corpului devin mai lente. Circulația sângelui, de exemplu, e una din ele, așa că mă aștept să nu am erecție „la comandă”.
Însă, nu e vorba doar de vârstă, căci am prieteni care sunt mult mai fericiți cu viața lor decât sunt eu, și se mențin la cote înalte la 40-50 de ani. Care e scuza mea?
Mi-am analizat puțin viața, stilul, problemele, gândurile, și am ajuns la concluzia că factorii care duc la probleme sexuale psihologice la mine sunt:
- Dependența de filme porno. Nu voi ascunde asta, în mintea mea se desfășoară aproape mereu imagini cu țâțe, cururi, ejaculări pe față. Sunt un „crai al masturbării”, însă din păcate filmele pentru adulți mi-au afectat creierul. Așa că atunci când pun în balanță filmele porno vs sexul real, am probleme în pat. De multe ori, așteptările mele de la o parteneră sunt distorsionate, vreau să se aplece ca o balerină, să arate ca actrițele porno, să mă lase să îi fac sex anal sau să îmi dau drumul pe fața ei. Însă, în realitate, lucrurile stau diferit, și atunci apar problemele mele: îmi pierd erecția sau îmi dau drumul prea repede. Uneori, sufăr de ejaculare întârziată și obosesc după vreo 30 de minute, așa că pierd erecția. Concluzia mea e clară: dependența de pornografie creează probleme cu potența.
- Stresul prea mare. Fie că am prea multe de făcut la job și numai la ele mă gândesc, fie că sunt prea preocupat să îmi aduc partenera la orgasm, de teamă că nu va mai vrea să facă sex cu mine dacă nu e mulțumită. Sunt mai mulți factori de stres, însă un lucru e clar: indiferent de ce sunt stresat, ar trebui să las asta la ușă atunci când fac sex. Culmea, frate, stresul nu-mi afectează masturbările, ba chiar atunci când fac laba scap de stres. Când vine vorba de sex, nu mai e doar plăcerea mea implicată, așa că stresul este cu atât mai mare.
- Stima de sine scăzută. Uneori mă văd ca pe un ratat: locuiesc singur la 40 de ani, nu am soție, nu am prieteni cu care să ies în oraș. De ziua mea doar părinții mă sună. De sărbători, încă merg la ai mei. Am o părere foarte proastă despre mine, care îmi afectează viața sexuală. Când sunt cu o tipă în pat, mă gândesc „ce dracului vede asta la mine”. Și atunci penisul mi se blegește, nu mai pot să o satisfac sexual.
- Anxietatea și/sau depresia. Ferească Dumnezeu să suferi de ele, frate. Dacă cumva crezi că suferi de ele, consultă un psiholog. Nu-i de glumă, nu le lăsa să se agraveze. Poate ai nevoie doar de o vacanță, să mai schimbi peisajul. Călătoriile sunt un adevărat tampon pentru depresie. La mine, asta e problema. Nu am cu cine să merg la mare, la munte sau în altă țară. Nici măcar la un afurisit de concert. Am fost singur, de multe ori, dar au făcut doar să-mi adâncească depresia. Așa că scriu aici, în speranța că îmi va alina suferința. Când sunt cu o femeie, de exemplu prietena mea actuală, uneori sunt așa trist încât nu-mi vine să vorbesc cu ea. Nu e vorba că nu o iubesc, ci pur și simplu că mă mir că mai este cu mine, mă aștept zi de zi să se despartă de mine. Mi-e frică să se întâmple asta, uneori îmi dau silinița să o recuceresc, însă din experiențe anterioare, am fost lăsat baltă. Probabil asta e problema mea: anxietatea de performanță sexuală.
- Oboseală sau burnout. N-am știut până nu am pățit-o pe pielea mea. Să stai acasă, singur, fără job, trăind doar din economii, nu e deloc odihnitor. Dimpotrivă. După 15 ani de muncă, am rămas șomer. Nopțile au devenit zile, zilele au devenit haotice. Eram din ce în ce mai obosit, deși toată ziua stăteam acasă și-mi făceam griji. Așa am ajuns în spital, cu febră. Am chemat singur salvarea. După episodul ăsta, și tratament câteva săptămâni, efectiv nu mai răspundeam la stimuli sexuali. Mintea mea era extenuată, tristețea mă apăsa mai tare ca oricând.
- Emoții negative. Cumva, cred că toate problemele ăstea de natură psihică de mai sus vin toate de-odată. Dacă ești norocos, ai parte de ele pe rând, sau doar de o parte dintre ele. Eu le-am avut, cred, pe toate în același timp. E imposibil totuși să nu ai emoții negative când suferi de vreuna din cele de mai sus. Și fix asta îți agravează problemele. Eu, unul, credeam că nu mai sunt în stare să am o relație cu o femeie cât voi trăi. Mă gândeam numai la moarte, chiar la sinucidere. Partea proastă e că am stat așa, cu gândurile mele, fără să vorbesc cu nimeni. Nici cu părinții, nici cu prietenii. Când ieșeam cu cineva, eram totul numai un zâmbet. Însă, în mintea mea, se desfășurau procese negative. Am evitat pe cât posibil contactul sexual, pentru că pur și simplu nu puteam. Mă durea faptul că nu mai pot iubi din nou, că nu mai pot, de fapt, simți ceva. Făceam totul din inerție.
Primii pași spre vindecare de impotență psihică
Nu există o rețetă standard ca să scapi de probleme sexuale psihologice. Există doar mult auto-control. Trebuie să îți dai două palme, să conștientizezi că totul se întâmplă doar în capul tău.
Poți să bagi în tine cărți și filme motivaționale la greu, însă cât timp nu conștientizezi că soluția e de fapt în mintea ta, nu te vindeci. Ăsta e primul pas: conștientizarea că ai o problemă, înțelegerea ei și a factorilor care au declanșat-o.
Până la urmă, nimeni nu e perfect. Știi ce am început eu să fac? Să văd aceleași probleme sau altele, chiar mai grave, în alții. Am început să ies mai des, să cunosc oameni noi, să îmi găsesc un rost. Așa am întâlnit-o pe actuala prietenă, care și ea e plină de probleme similare ca mine. E divorțată, are un copil care se împarte între ea și tatăl lui. Cu ea am putut discuta deschis despre problemele mele, a fost singura persoană față de care am avut curaj să mă deschid.
Crede-mă, m-a ajutat al dracului de mult. Am avut de ce să mă agăț, ca să mă târăsc apoi din mocirla în care singur m-am băgat.
De atunci, sexul a devenit din ce în ce mai bun. Asta pentru că nu mai aveam presiunea aia că trebuie să o satisfac neapărat și pe ea. Trebuia pur și simplu să ne simțim amândoi bine. Și a contat!
Probleme sexuale psihologice: cum scapi definitiv de ele
Odată ce ai făcut primii pași, precum cei făcuți de mine mai sus, ai să-ți dai seama că drumul spre vindecare se așterne în fața ta. După aia, iată câțiva pași concreți care te vor ajuta să scapi de orice probleme sexuale psihologice:
Controlează-ți așteptările legate de sex
Nu trebuie să o dai pe spate cu fiecare partidă, nici nu trebuie să îi demonstrezi că ești iubirea vieții ei. Fii relaxat, fii tu însuți, nu mai pune atâta presiune pe tine. Pe de altă parte, gândește-te la ea: nu trebuie să arate ca actrițele alea din filmele porno, nici ca bunăciunile din poze erotice pe net. Trebuie să fie o femeie pe gustul tău, care să te înțeleagă, să te asculte, să te facă să te simți bine. Să fii tu însuți în preajma ei. Ce dacă ejaculezi repede? Ce dacă ea are labiile prea ieșite? Ce dacă are celulită pe fund? Ce dacă tu ai burtă? Nimeni nu-i, în pula mea, perfect!
Fii vulnerabil, nu ține masculinitatea în tine
Vai, ce-mi place sfatul ăsta! Cât m-a ajutat pe mine. Probleme psihologice care afectează potența toată lumea are, crede-mă. Inclusiv băieții ăia de 18 ani care pun pe forumuri că nu li se (mai) scoală. Nu ești cu nimic special dacă ai probleme. Dacă altora nu le pasă, de ce ți-ar păsa ție? Lasă masculinitatea să iasă din tine, nu o mai ține atâta! Eliberează-te, spune-i iubitei tale că ești vulnerabil, emoționat, că ți-e teamă că o vei dezamăgi. Dacă ține măcar puțin la tine, o să o impresionezi, o să aprecieze sinceritatea. Recunoaște când nu mai poți, recunoaște-ți limitele și RECUNOAȘTE CÂND AI NEVOIE DE AJUTOR! Lasă naibii perfecționismul deoparte.
Comunică deschis cu cineva
În cazul ideal, poate fi partenera. Mai ales dacă sunteți de mult timp împreună, e normal să înțeleagă prin ce schimbări treci. Poate nu mai ești bărbatul de care ea s-a îndrăgostit în tinerețe, și poate nici ea nu mai arată la fel. Nu contează asta, ci că sunteți tot voi, până la urmă, cu bune și cu rele. Curajul adevărat consta în adaptarea relației voastre ca să vă rezolvați reciproc problemele. Nici vorbă de despărțire sau divorț, asta e lașitate! Doar dacă din cauza problemelor nu vă mai înțelegeți, dar ca să preveniți să se ajungă acolo, comunicați deschis!
În alte condiții, poate fi vorba de altcineva. Fie un prieten bun, fie un părinte. Poate la tine chiar un duhovnic, dacă ai pe cineva apropiat, de încredere. Sau, cum face multă lume normală la cap, un terapeut. Căci inițiativa de a alege un psiholog și a te ține de ședințe săptămânale este o mare dovadă de curaj. E o super confirmare că vrei să te schimbi, să rezolvi orice probleme sexuale psihologice.
Sper că te-am ajutat, cu siguranță pentru mine a fost de folos să trec în revistă toate stările mele!
