Masturbarea zilnică poate deveni o problemă?

Mi-o frec în fiecare zi. Atunci când nu reușesc să-mi fac o labă, parcă simt că lipsește ceva. Mi se scoală din orice. Apare o plăcere ușoară acolo jos, chiar și atunci când stau cu picioarele apropiate și port niște chiloți mai strâmți. În metrou, autobuz, la muncă, în vizită la părinți și mai ales la mine acasă. Stau și mă gândesc oare dacă masturbarea zilnică este sau nu o problemă pentru mine.

Mi-am dat seama că e o limită între masturbare excesivă și masturbare normală. Iar eu am avut momente, mai ales în 2020 în pandemie, când am depășit acea limită. Atâta timp singur mi-a oferit un prilej să-mi dezvolt fantezii, respectiv să sap cât mai adânc după pornografie pe internet. Atunci am realizat că filmele porno creează dependență. Însă, nu doar atât. Gestul în sine, de a îmi provoca plăcere cu propriile mâini, e un viciu. La fel ca fumatul, viciu pe care l-am avut mulți ani.

Dacă și tu te regăsești în situația asta și simți că ești dependent de masturbare, hai să vedem ce-i de făcut.

Ce m-a adus pe mine la masturbare zilnică

Înainte să te gândești că poate tu ai o problemă, hai să-ți spun pe scurt povestea mea. Tu poți fi judecătorul, nu i-am mai zis-o nimănui, așadar nu-mi dau seama dacă e sau nu anormală.

Am început să mă masturbez pe la vârsta de 7 ani, după ce ai mei se culcau și eu rămâneam în fața TV-ului. După 12 noaptea începeau filmele erotice, care deși erau repetitive și practic nu se vedea nimic, femeile de acolo doar simulau sexul și eventual arătau câte un sfârc, pe mine mă excitau la culme.

Nu știam atunci ce mi se întâmplă, însă știam doar că eram din ce în ce mai curios să văd unde mă duce senzația aia. Așa că seară de seară, așteptam să se culce ai mei, ca să deschid televizorul (cu sonor la minim, evident). Și într-o bună seară, m-am culcat cu erecția, pe burtă. Am început să mă frec de cearșaf, până la ejaculare. Nu pot să uit prima ejaculare din viața mea, a fost fenomenală. În același timp, m-am simțit vinovat, mi-am dat eu seama că am făcut ceva intim, și mi-era rușine să vorbesc cu ai mei despre asta.

Nevoia asta a mea m-a urmărit constant de atunci. Am învățat cu timpul că se numește masturbare și, deși nu o practicam zilnic, pe la 14-15 ani, simțeam deja nevoia să o fac zilnic. Mi-am grăbit maturizarea, cel puțin fizică, aveam barbă și floci când alți copii de vârsta mea nici nu știau ce e aia erecție. Începuse să mi se închidă la culoare penisul, am început să mă panichez, crezând că „l-am stricat”. Dar, de fapt, era procesul normal de dezvoltare. Eram obsedat sexual, mă masturbam la pozele din revistele Bravo sau Popcorn, de la rubrica „Întreabă Sexologul”. Începusem chiar să caut tehnici de masturbare pentru bărbați, ca să am orgasmul mai intens.

Cred că aveam deja sute de masturbări la activ, când am avut prima experiență sexuală cu o ființă umană, la 16 ani. A fost minunat, cred că asta a fost partea care mi-a lipsit cel mai mult când m-am despărțit de fata respectivă. Totuși, masturbarea mi-a rămas un refugiu și îmi suplinea nevoia de sex, atunci când nimeni nu era disponibil pentru mine.

Nu am discutat vreodată cu un preot despre masturbarea la bărbați, și o fac de mai bine de 30 de ani. Nu mă satur de masturbare nici acum, chiar dacă în prezent nu o practic zilnic.

Simt nevoia de masturbare zilnică. E o problemă?

Am aproape 40 de ani, am prietenă dar relația noastră este destul de rece. Locuiesc singur, am fost o perioadă logodit dar nu m-am căsătorit și nu am avut copii. Am fost o perioadă un crai mare, pe la 30 de ani, însă acum simt că am obosit. Cel puțin în ceea ce privește femeile, parcă m-am săturat să le mai cuceresc, să le mai ascult, să mai muncesc pentru sex.

Am fost și la curve, căci n-am avut de ales. După o lungă perioadă de masturbare zilnică, am simțit că înnebunesc. Deși am fost satisfăcut sexual de prostituate, nu m-au satisfăcut emoțional. Am socializat, însă la final am rămas cu un mare gol. Am avut o perioadă o gagică preferată, prostituată de lux, pe care o vizitam de două ori pe lună. Totuși, orele petrecute cu ea nu erau suficiente să-mi satisfacă nevoile sexuale. Apoi când a venit pandemia în 2020, banii s-au împuținat și a trebuit să mă opresc din vizitele mele „terapeutice”, întrucât plăteam cam cât o chirie pe ele.

Acum în continuare simt nevoia de masturbare zilnică. Uneori mă abțin, alteori nu. Totuși, mă chinui să o fac de 2-3 ori pe săptămână. Însă, cu cât o fac mai des, cu atât simt nevoia mai des. Cum dracului am reușit eu să mă las de țigări dar să nu mă pot lăsa de labă?

Am citit pe forumuri, pe mai multe bloguri, dacă e o problemă masturbarea zilnică. Am aflat că nu e, atât timp cât nu simți nevoia să o faci în public sau în fața cuiva necunoscut, respectiv cât nu e compulsivă. Asta e diferența atunci între cum să te masturbezi corect față de probleme cauzate de masturbare.

Ce înseamnă masturbare compulsivă?

Specialiștii spun, în general, că e firesc să simți nevoia de masturbare zilnică, în special în tinerețe, când corpul tău are nevoie de plăcere. Asta e în cel mai puțin științific mod spus faptul că urlă hormonii-n tine.

Totuși, masturbarea devine o problemă patologică când devine obsesiv-compulsivă. Aici intervine teoria despre tulburarea obsesiv-compulsivă, care se definește prin „gânduri incontrolabile, indezirabile și repetitive cu privire la un anumit gest pe care trebuie să îl pui în practică”.

Iată câteva exemple de comportamente obsesiv-compulsive (sau OCD, din engleză) de care poate și TU suferi (eu cu siguranță da):

• verifici des dacă ai închis cuptorul, dacă ai încuiat mașina, dacă ai încuiat ușa de la intrare,
• verifici des dacă ai telefonul și portofelul în buzunar,
• te speli atât de mult pe mâini încât îți iriți pielea,
• mergi zilnic pe același drum până la muncă (dus-întors) pentru că doar așa te simți mai în siguranță,
• scoți toate electronicele și electrocasnicele din priză când pleci de acasă,
• ai mereu impresia că e casa ta murdară și faci curățenie excesiv de des,
• păstrezi anumite obiecte de care nu ai nevoie, de teamă să nu pățești ceva dacă le arunci.

Sunt doar câteva exemple și, bineînțeles, au legătură cu obsesii compulsive diferite. Însă, eu mi-am dat seama că de o bună parte din ele sufăr. În engleză se numește OCD (Obsessive-compulsive disorder) și este o afecțiune psihologică foarte comună. Ea nu are tratament, ci doar să o ții sub control, preferabil cu ajutorul unui terapeut.

Ei bine, în cazul meu, se pare, dar și al multora, nevoia de masturbare zilnică este o dovadă a comportamentului obsesiv-compulsiv. Pentru mine nu mai este o doar o plăcere, ci o necesitate. Atunci când văd, chiar și din greșeală, poze erotice pe net, nu scap fără masturbare. S-a accentuat de când m-am lăsat de fumat, întrucât rămăsesem cu un viciu în minus și câștigasem timp cu mine însumi, de stat în casă.

Masturbarea zilnică poate duce la dezechilibru sexual?

Asta e, de fapt, problema la care mă refeream în titlu. Masturbare zilnică poate însemna, de multe ori, un viciu care a fost creat din obișnuință. Faptul că, de mai bine de 30 de ani, mi-am obișnuit corpul cu masturbarea, faptul că am practicat-o mult mai mult decât sexul, a contribuit la afecțiunea mea.

Prima dată când am vizitat-o pe L., curva de lux la care mergeam înainte de 2020, am vorbit puțin cu ea, am băut o cafea, am făcut un duș, apoi când am început să facem sex, a durat 2 minute. Pentru că a fost drăguță cu mine, mi-a zis că pot să plec fără să plătesc.

Dar asta m-a durut mai tare, faptul că mi-a zis să plec. Dacă eram într-o relație, mi-ar fi zis să discutăm despre asta, să găsim o soluție și, eventual, să mai încercăm o dată. Dar eu eram pe ceas la ea, iar dacă alegeam să rămân, m-ar fi taxat la oră. Așa, a zis că dușul și cafeaua sunt din partea casei, iar ceea ce am încercat cu ea nu s-a putut numi sex, doar am consumat un prezervativ de-al meu, degeaba. Mi-a zis zâmbind că să ne vedem data viitoare și m-a sfătuit să îmi trag o labă înainte să merg la ea, sau să iau o pastilă de potență. Dar nu mi-a zis exact ce pastilă.

Mi-am tras o labă cum am ajuns acasă de la ea, gândindu-mă ce i-aș fi putut face dacă nu îmi dădeam drumul așa repede. Cu toate astea, m-am simțit deprimat, vinovat, m-am băgat mai adânc în mine.

De aici cred că derivă un dezechilibru sexual cauzat de masturbare zilnică: ejacularea precoce.

Recunosc, am rărit apoi masturbările, i-am ascultat fetei sfatul și am făcut-o cu o oră înainte să merg la ea. Apoi, lucrurile au mers mai bine. Problema a fost pandemia din 2020 care m-a făcut să îmi reiau acest obicei.

Dacă lași masturbarea zilnică să te controleze, da, ea poate duce la un dezechilibru sexual. Poți să nu te mai simți la fel de atras de ideea de a face sex cu o persoană reală, și să alegi mâna. Nu așa ar trebui să stea lucrurile. Normal este să faci sex cu altă ființă umană, să îți satisfaci plăcerea de acolo, și să te masturbezi doar când, de exemplu, ea este la ciclu sau e bolnavă. În rest, practică sexul de măcar 2 ori pe săptămână și-ai să vezi că nu mai simți nevoia de masturbare zilnică așa de tare.

Sper să te ajute acest articol. Pentru mine, a fost ca o sesiune de terapie.